Astazi, la inceput de an calendaristic 2025, am avut o constientizare foarte profunda.
Privind la mine ca făcând parte dintr-un intreg , la noi ca umanitate, am înțeles ca noi suferim de rana nedreptății, de aceea suntem foarte rigizi. Nu avem curajul sa privim și înspre celalalt. Credem ca doar noi avem dreptate, ii negam experienta celuilalt.
Noua ca umanitate ni-i se face intr-adevar o mare nedreptate, ni-i se ascunde cine suntem cu adevărat, ni-i se spune ca suntem mult mai mici decât suntem cu adevărat, suntem minimalizati din tanara pruncie, chiar din burta mamei.
Iar pe parcursul vietii avem momente când scânteia din noi ne transmite semnale cine suntem cu adevărat, dar avem atatea programe și limitări instalate în noi încât la inceput nu crezi în ea, în scânteia din inima ta. Nici nu stii de unde vine. Te trezești buimac, crezi ca te-a lovit trenul.
De aici și conflictul și labirintul în care ne aflam, noi ca oameni.
Și totuși Ea,scânteia din inima ta, nu se lasa, îți transmite semnale tot mai multe și tot mai puternice…pana când…va veni acel moment în care o poți simți în toată splendoarea și magnitudinea ei.
Nu trebuie sa cautam nimic în afara noastră. Avem totul în noi, trebuie doar sa sapam adânc sa găsim adevăratele comori.
